Despre

 

Istoricul Palatului Episcopal

Clădirea ce găzduiește astăzi Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos a fost construită la finele secolului al XIX-lea.
Ierarhul ales de Dumnezeu pentru a zidi un centru pe măsura importanței Eparhiei a fost episcopul Partenie Clinceni, care păstorește la Dunărea de Jos între anii 1886-1902 și care, a dorit împodobirea orașului Galați – reședință episcopală, cu “o strălucită …Catedrală, cu un măreț Palat Episcopal și cu un local pentru Seminar, ca focar de învățământ religios și forță de întărire a sentimentului național în poporul nostru, pe ambele maluri ale Dunării de Jos”.

În 1887, urmare a demersurilor făcute de Episcopul Partenie, municipalitatea oferă Eparhiei, locul din piața „Ștefan cel Mare”, în fața Grădinii Publice, pentru construirea Palatului Episcopal. Ceremonia așezării pietrei de temelie a Palatului s-a oficiat abia în anul 1898, an în care au și început lucrările de construire a acestuia, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, inginerul constructor fiind A. F. Bădescu.

Noul și somptuosul Palat Episcopal a fost inaugurat în ziua de 8 septembrie 1901, în centrul sărbătorii fiind slujba de sfințire a capelei cu hramul “Întâmpinarea Domnului”, oficiată de episcopii Partenie al Dunării de Jos și Dionisie al Buzăului. Au mai participat la acest moment: Dimitrie Sturdza – președintele Consiliului de Miniștri, Spiru Haret – ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice și reprezentanții autorităților locale și centrale din cele patru județe ale Eparhiei – Covurlui, Brăila, Tulcea și Constanța.

Datorită arhitecturii sale excepționale, pusă în valoare de un parc frumos și bine îngrijit, având utilități moderne la acea vreme, Palatul Episcopal de la Galați a fost vizitat, în mai multe rânduri, de familia regală. Amintim istorica vizită, din 27-28 aprilie 1906, a principelui Ferdinand și a principesei Maria, prezenți la Galați pentru ceremonia așezării pietrei de temelie a Catedralei Episcopale, în contextul aniversării jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.

Sub aspect arhitectural, Palatul Episcopal este o clădire impunătoare, cu front lung și două aripi perpendiculare, în forma literei grecești π.
Pentru multă vreme acest palat a rămas un simbol al Galațiului modern, clădire de o mare eleganță și frumusețe. Deși zidită temeinic, așezată pe lespezi de marmură și lucrată impecabil, clădirea a suferit  de-a lungul anilor din cauza deselor și puternicelor cutremure, oferind prilejul celorlalți ierarhi ai Dunării de Jos, să contribuie la refacerea și rectitorirea ei. Astfel, între anii 1940 -1942, urmare a cutremurului din 1940, cuviosul Episcop Chesarie Păunescu a refăcut clădirea din temelii.

În anul 1963, în plin regim ateist, Sfatul popular al regiunii Galați impunea Eparhiei Dunării de Jos un schimb înșelător prin care Palatul Episcopal era practic confiscat. Problema a fost dezbătută în cadrul Consiliului Eparhial, sub președenția Episcopului Chesarie Păunescu. În apărarea cauzei Eparhiei s-a invocat legislația canonică și statutul Bisericii Ortodoxe Române, cu referire la proprietatea bisericească. Cu toate acestea palatul a fost confiscat și transformat în Muzeu de Artă Vizuală, funcționând în acest regim mai bine de 40 de ani.

După evenimentele din 1989, Preasfințitul Părinte Casian, pe atunci arhiereu – vicar al Arhiepiscopului Antim Nica (1975-1994), a inițiat o serie întreagă de demersuri cu scopul readucerii acestei clădiri în patrimoniul bisericesc, pledând convingător și în mod repetat pentru dreptul legitim al Eparhiei de a-și relua proprietatea. În 1996, după numeroase insistențe către autoritățile guvernamentale și județene, Eparhia a obținut cinci săli (Capela și spațiile adiacente), în care s-a organizat o expoziție permanetă sub genericul “Patrimoniu eclesiastic al Dunării de Jos”, cu exponate care ilustrau cultura și viața bisericească din acest spașiu, în secolele XIX-XX.

În anul 2004, în contextul sărbătoririi la Galați, a 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, dl. academician Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii și Cultelor din acea pedioadă, anunță, în mod public, decizia de retrocedare.

Cu ajutorul unui Proiect cu fonduri europene, între anii 2012-2014, Palatul Episcopal a fost consolidat și restaurat în întregime,  Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian, rânduind ca fostul Palat Episcopal să devină “Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos”.

Astfel, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la temeluirea, aici, la gurile Dunării, a Eparhiei Dunării de Jos și a sărbătorilor dedicate patronului spiritual al municipiului Galaț£i, al Eparhiei și al întregii Românii, Sf. Apostol Andrei, în prezența și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar și a altor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,  s-a inaugurat, în ziua de 27 noiembrie 2014, Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos și s-a sfințit Capela din interiorul acestui Muzeu, având hramurile “Întâmpinarea Domnului” și ”Sfinții Martiri Brâncoveni”.